Azi în drumul meu pe-afară M-a prins o ploaie de vară Ce-a ţinut un sfert de oră, Picuri mari jucau în horă. Iute am căutat locul De-adăpost şi am simţit stropul Ce-a căzut pe fruntea mea De m-a-nvăluit mirarea: „O fi mir trimis din cer!” Mă grăbesc...şi nu disper. Ferită de ploaia deasă, Că sunt udă, nu-mi mai pasă, Aerul cernut şi proaspăt Ajunge-n plămâni cu freamăt Ce-mi inspiră spirit care S-a trezit dar e-n visare. Trei tineri ce fug prin ploaie Râd, purtând drept pălărie Câte-o pungă ce nu are Nici un rost în ploaia mare. O mămică cu-n copil Şi-o umbrelă, trec tiptil Printre acele mici băltoace, Dar copilului îi place Să calce direct în ele... Are apă în sandale! Un cuplu ce-i mai nervos, Se uită atent în jos, Nu cumva să calce-n bălţi Că-s răciţi şi sunt păţiţi. O bătrână mai înceată, Sub umbrelă merge dreaptă, Ea are drept companie Un căţel, mândria-i vie! S-a oprit deodată ploaia, Natura şi-a făcut baia, Acum totul e curat... Nu-mi pasă că m-am udat!
sâmbătă, 31 mai 2025