Prințesă arabă, eu încă te-aștept când mirtul își scutură floarea și umbrele serii plutesc prin deșert cu doruri ce-și caută calea. În mine se zbat amintiri ce revin pe aripi de vânt dinspre oază, cu umbre căzute din cerul senin pe gându-mi ce încă visează. Te văd alungită la margini de vis, simt dorul aprins cum tresaltă, ajung dintr-odată-n vrăjit paradis, mă-mbăt cu parfum de bacantă. Dorințe păgâne pulsează în noi și trupul ți-l vreau mai aproape, să bem elixirul vrăjit amândoi plutind în delir peste ape. O viață întreagă aș vrea să te țin un vis să clădim împreună, să cernem iubirea sub cerul senin pe oaza din margini de dună.