Pro Logos Când din cerurile-nalte, ai venit prin întrupare Într-o lume de păcate, ce se-afla-n neascultare, O! Isuse-ai demonstrat că-n planul de mântuire Logosul e neschimbat, prin superba-Ţi dăruire Pentru care s-a făcut un plan de răscumpărare! Lumile ce-au fost create, şi-aşezate în Galaxii Au putut ca să-nţeleagă, că măreţele principii, Ce au dragostea la bază şi nu pot fi desfiinţate Au cerut Jertfa curată, de la Golgota în moarte Spre-a-ntări şi a susţine,...ordinea din veşnicii. Pentru întregul Univers, Logosul e-al vieţii far Cu-a sa mare împlinire pe crucea de la Calvar, Unde-n crizele durerii, ai strigat cu glasul stins: ,,Eli, Eli Sabactani’’! de al morţii chin cuprins Anunţând lumii începutu-mpărăţiei cea de har! Taina de veacuri ascunsă ce venea din veşnicie Prin Jertfirea de la cruce şi-alte lumi acum o ştie, C-a fost Logosu-ntrupat, că în marea suferinţă, Ai pus capăt morţii crude la Golgota-n biruinţă Pregătind salvarea lumii, din cumplita tragedie! Şi în moarte, peste moarte ai călcat a ei putere Când supus fără cârtire, ca un miel la junghiere, Ridicat pe lemnul crucii, între cer şi-ntre pământ Lumilor ai demonstrat, că faci voia Celui Sfânt Şi c-aduci la-ndeplinire marea şi scumpa-nfiere! Tuturor ce în credinţă către Tine-acum privesc Tu le-acorzi neprihănirea, veşmântul albu ceresc, Cel mai sfânt mărgăritar, rodul Jertfei salvatoare Hotărâtă şi-mplinită-n planul de răscumpărare Al iubirii nepătrunsă, pentru neamul omenesc! Astfel prin Logos ai devenit Luceafărul dimineţii, Cel ce cheile-acum ţine şi-ale morţii şi-ale vieţii, Şi prin sângele vărsat, poţi acum să mijloceşti Sus la tronul harului, pentru om să-l mântuieşti Să-i redai ca la-nceput,...vârsta-n zorii tinereţii! Mare Preot peste veacuri după sfânta rânduială, A lui Melhisedec slujbă, prin cerească învoială, Săvârşeşti fără-ncetare până harul se va-nchide, Şi a milei uşă sfântă nimeni n-o va mai deschide Căci în ceruri s-oncheia în cărţi orice socoteală! A fost mare şi prea lung timpul cel de aşteptare Pentru-a termina lucrarea, mântuirii în răbdare, Să poţi din nou să aduci, lumea cea primejduită Pe făgaşul salvgardării, în ordinea cea stablită Bulversată de vrăjmaş, prin marea sa răsculare! Când iarăşi vor fi create cerul şi pământul nou, Când rănile ce-ai primit, vor fi un veşnic ecou Al dramaticelei lupte, din cea mai grea tragedie, Prin Logos vei străluci, pentru timp şi veşnicie Purtând pe lângă-alte titluri şi pe-acela de Erou! Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025