– Procesul de conștiință legat de tot ce ți-am făcut, îți aduc la cunoștință, iubita mea, că l-am pierdut. (Judecătorul mi-a părut totuși exagerat zelos - deși-am jurat că nu am vrut nicicând să fiu un ticălos… Argumentând că probele copleșitoare supurau, el, hotărî cât zilele să-mi fie luate meritau.) – Știi, parte-aceea din mine care-odat' n-avea regrete? Acum, de oameni de bine, ștearsă-i parcă c-un burete. Deci, n-ai vrea să-ncercăm din nou? Dă-mi șansa de-a te lămuri că nu mai sunt ce-am fost - un bou! Altfel, de-a-ntregul, aș muri.