Când întunericul consumă culorile arzânde, Ochii cei strigați își caută stăpânele râzânde. Cum felinarele iuțite, șlefuind poteci vărgate, Tremure surprind în bănci şi umbre ocupate. Când firii, luna se declară c-avidă e și trează, În deschisele ferestre, gâturile lungi s-așază. Tu vezi, splendorile virile și azi urechilor se-nclină, Cu-a lor modestii curioase, să împrăștie lumină! Și când a stelelor măreție ia și se cuplează Cu-ale verii mirodenii, ce fiorii-i subțiază, Însărcinata pasiune s-a descinde prin ţinut, Pe după urmele plouate ale gândului bătut. Când mutaţia vrăjii dezbumbă sutienul nopții, Dup-al veșniciei voal s-a furișa și fața sorții. Printre culegeri de amor, în papioane potriviți, Zburători și-or face locul, de aripile lor trântiți.
sâmbătă, 31 mai 2025