după ce ai ţinut, strâns, în căuşul vorbelor toată culoarea şi parfumul ideii de petale, e ciudat să crezi că floarea singură ştie să vadă e ciudat să vezi că soarelui de tine i-au crescut dinţi... “ca să muşte din nori” îţi spui... şi taci, uneori. ea îţi răspunde (mereu) cu zâmbetul ei în floare...