Rămâi cu bine

Și n-am să uit vreodată a ta poartă
Mă iartă mamă, trebuie să plec
Am doi copii ce numele mi-l poartă
Și zilele-ncontinuu trec și trec.

Privește-ți mamă chipul de fecioară
Și-aduți aminte anii de odat'
Când într-o noapte ne-ai lăsat în gară
Și-n trenul vieții mamă te-ai urcat.

Aveam pe suflet dor și mângâiere
Și-n fiecare noapte te strigam.
Cuvantul ți-era făurit cu miere,
Când ne sunai l-auzul tău plângeam.

Ai spus că pleci pentru vreo cinci minute,
Să scapi de datorii, îți trebui' bani...
N-aveai pe nimeni ca să te ajute
Și ai plecat vreo douăzeci de ani.

Acum e rândul meu să-ți spun adio,
Din suflet rănile de-acuma le tot storc.
Te voi suna măicuța mea la ziuă:
-Rămâi cu bine. Nu știu când mă-ntorc! 

Georgian Ionut Zamfira