Rătăcire

Am așternut în liniștea-nserării, 
Pe cerul gol al nopții nesfârșite,   
Petale smulse din floarea neuitării 
De briza dragostei neîmplinite. 

Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărarea 
Printre-nghetate roci cu nimb de stele, 
Dar le-ai strivit, strivindu-mi și iertarea, 
Făcându-mi praf și gândurile mele. 

Din pulberea-nsetată de iubire 
Împrăștiată-n vântul disperării, 
Mă recompun în dulcea negândire 
Din rămășițe triste-ale visării. 

Dar seara vieții mele-ncet se lasă  
Și orele se sfarmă-n zidul nopții, 
Nici nu mai știu unde mai e acasă 
Și rătăcesc în veșnicia sorții. 

Căprar Florin