Rătăcire

În lume o frunză cade
un pom asuprit  de vânt se rupe
un slujitor drept cade
o inimă bună se rupe.

eu mă rog şi uit ruga
viaţa mi-o duc între cer şi lut
pe rugul vieţii marea va spumega
cât inima mea va trăi şi voi uita...

apoi şi aerul curat şi argintul
stelelor şi nepătrunsul albastru
al ochilor tăi.
Doar tu 
mă poţi scoate din beznă şi rătăcire
O înger,du-mă la mântuire!