Râu pierdut.. astăzi , văd cum se deschide, absolutul unei chei prin desfrâuri infinite, vin pierdutele idei precum soare ,precum umbră, se adună atâția zei să ne curețe păcatul,care s-a născut din ei și vedem doar Cozânzene,ce se plimbă printre zmei n-avem codrul de-altădată,ne-am mutat spre Perinei ne lipsește în primăvara ,doar miros de flori de tei ne cuprinde un șarpe cosmic,cu esență de atei... într-o lume atât de mică sunt atâția Dumnezei când doar unul cârmuiește,restul pleavă și mișei scris-am lumii amăgire și un munte de idei se adună într-o slavă vechii-noii ,farisei și iubind în lumi străine, lacrimi curg din ochi de miei curge doruri peste ape,printre tainice alei curge lacrima-n derută ,râu pierdut, în ochii mei!