Mi-i dor de tine, draga mea, Când pomii sunt în floare, Câci nu sunt lângă tine Şi sufletul mă doare. Eşti departe de mine Cum luna e de soare Şi ştiu că plângi... Şi lacrima ta mă doare! Dar vorba ta e dulce Ca nectarul de pe floare, O, cât de mult te iubesc, Dragostea mea cea mare. Nu ştiu de ne vom mai întâlni În lumea asta mare, Dar tu ve-i rămâne veşnic Raza mea de soare.