Regăsire

Iubito, iar te-am așteptat și doare,
Că n-ai venit, l-al nostru ceas tocmit,
Și-n lunga-mi, singură-așteptare,
De dorul tău, gândeam că am murit.

Izvorul nopții umple-a noastră lume,
Iar din ulcior, s-au revărsat scântei,
Pe bolta cerului, ce n-are nume,
Blând să-ți lumine’, bătutele alei.

Am adormit pustiu, rănit de chipul tău,
Și-n liniștea plăpândă, care m-a atins,
Mi-am dezlegat din chingi, al sufletului hău,
Care, cuprins de lacrimi, aproape că s-a stins.

Cu pleopele udate de arsa-mi lăcrimare,
Pe-a sufletului masă, jertfesc un ultim vis,
Ofrandă de iubire, a inimii mireasă,
Spre dulcea regăsire cu tine-n paradis.