Erai mereu în urma mea. Te vedeam în oglinda retrovizoare. Niciodatã nu ai reuşit sã mã depãşeşti. Acum, dacã bine mã gândesc, cred cã nici nu ai vrut sã fii în faţa mea vreodatã. Te vedeam în oglindã cum îmi zâmbeai, iar uneori fluturai o eşarfã albastrã, sã-mi atragi atenţia, probabil, la drumul din faţa mea sau la pericolele ce mã pândeau... În mintea mea, nu era decât beţia vitezei şi gustul dulce-amar al celui care e în faţã şi priveşte mereu în urma lui. De mult timp nu te mai vãd în oglinda retrovizoare. De mult timp ai dispãrut din raza mea vizualã. Şi, când pãrea cã te-am uitat definitiv, când drumul meu aproape se-ncheiase, o zguduiturã puternicã m-a ameţit... Când m-am trezit, o mânã caldã fruntea-mi netezea şi... te-am vãzut alãturi zâmbitoare. -Ce faci? te-am întrebat. Unde ai fost pânã acum? Unde ai dispãrut? -De mult timp îţi stau alãturi. De mult avem acelaşi drum, acelaşi orizont, dar tu, tu nu m-ai vãzut pentru cã ai privit mereu doar în oglinda retrovizoare...
sâmbătă, 31 mai 2025