Prin locurile dragi revin Când dorul prinde să mă poarte. Pe drumul lung din vechiul parc, Cu grijă, calc pe frunze moarte. Pe-aici veneam odată Noi, Cuprinşi de-un ne-nţeles fior, Spre Templul Marii Împliniri, S-aducem jertfe lui Amor, Iar zeul, lacom, ne privea Cu ochii-i mari, întrebători, Părând a spune că ar vrea Mai multe jertfe-sărutări... Azi, Templul nostru nu mai e, În locu-i parcă văd ruine Şi totu-n jur e doar pustiu... O, clipe dragi, clipe divine, De ce ne-aţi luat cu voi Iubirea? În care zare nesfârşită, În care colţ din Rai, ne-aşteaptă Şi plânge-acum, nefericită?
sâmbătă, 31 mai 2025