Romanţă

O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur – omatul târziu
Pateaza aleile mute
Si parcul e înca pustiu.

Vad iarasi castanii si plopii.
Prin ramuri suspine strabat.
Acum cu sfiala m-apropii
De banca pe care ai stat.

Si pieptul începe sa-mi bata.
De sus fluturând a cazut
Pe banca o foaie uscata,
O frunza din anul trecut…