De-ai să-ți așezi, În miez de toamnă, Obrazul fin la pieptul meu, Te voi primi Ca pe-o zeiță Din visul ce-l visam doar eu. Te voi numi crăiasa toamnei, Regina visurilor mele, Izvor al strălucirii care, În ochii mei, reflectă stele. Te voi privi ca pe-o copilă Rătăcitoare-n lumi de vis, Cu mine-n gând, Având ca țintă Doar brațele Ce ți-am deschis. Iar tu, În calda-mbrățișare, Îmi vei zâmbi, îmbujorată, Și vei uita de drumul care A fost tot ce știai odată, Și-ai să-mi promiți, Cu o privire Senină-a ochilor căprui, O viață plină de iubire, Cum n-a mai fost a nimănui.