Dedic această poezie celor care cred că romanticul e un nebun... Eu sunt romantică,dar nu-s nebună!:) Sunt un suflet visător,prin miile de suflete la fel ca mine. * Un joc printre fraze și cuvinte, un călător printre clipele frumoase este romanticul adevărat... Ar trebui ca cerul să ne încânte, cu-n albastru strălucitor, la fel,în fiecare zi sau noapte, dar...la unii plânge precum ploaia de afară,iar la alții strălucește printre cuvinte dăruind culoare fiecărui cuvințel... În nopțile tăcute lumina lunii ce-i ascunsă printre nori arde doar dorurile încinse printre necuvinte,pe care doar roanticii le pot atinge cu aripile luându-le în zborul lor!... Prin jocul de cuvinte se aude în surdină un cântec plin de frumusețe ce freamătă precum o frunză aruncată-n tumultul vieții dăruind lumină și mister... Îngrijorați sunt cei ce sunt lipsiți de romantism, fiindu-le teamă că-n viața lor, la porțile iubirii nu le bate-un înger, ci un demon ce dansează vesel și plin de ură... călcând cuvintele și romantismul precum pietrele cubice din carosabilul de până mai ieri... Cuvinte, scurte,prelungi,albe,negre și necioplite dă glas unor patimi încolăcind gândirea celui ce le scrie dacă romantismul nu-i la el ... Prin jocul de cuvinte, în noaptea ce-a trecut, oftatul și suspinul tristului neromantic ce-și plângea în surdină frumoasele-i momente ce îl alintau romantic, până mai ieri,este inutil!... Convețuirea dintre un romantic și un ne...romantic, este anevoioasă și plină de încercări,în final dispare, precum soarele printre norii de afară, rămânând neromanticul cu sufletul temător ce strigă neîncetat,că i se datorează tot ce romanticul a visat...
joi, 19 iunie 2025