O umbră de vis mă-nţeapă cu doruri Un val furios se îneacă la mal, Pe stele de foc, în noapte cad storuri Şi parcă se sting într-un somn infernal. Cobor în răgaz mă prind de secunde Sunt liber să beau din odihnă nectar, Un fir de nisip aleargă niciunde Pe limba de ceas amuţită-n sertar. Când ochii închid las gândul să plece Departe de somn, prin varii destine, Sunt zeu, sunt călău, sunt judele rece Ce-alungă-n neant tot răul din bine. Aş vrea să adorm dar nu pot trimite Dureri sau plăceri la groapa utării, Mă-ncarc cu iubiri din suflet pornite Şi zbor către cer cu ruga iertării. Apoi iară urc pe trepte de vreme În timpul rămas dintre cer şi pământ, Lanterne din verb lumină-n dileme; Deci n-am să renunţ la condei si cuvânt. 14.07.2018
sâmbătă, 31 mai 2025