Roua dragostei

- Pe lângă plopi cu număr par
Și somnul morilor de vânt
Mai trece-un tren, plânge-un acar,
Îmbraci iubirea în cuvânt.

În palmă, umbra unui nor
Sărut-o gleznă de cuvânt,
Pe buze trece un fior,
Iubirea îmblânzește-un vânt.

La răsărit se sparg uitări,
În nord cuvintele tresar,
Pe țărm nemărginite zări
Asorb lumina dintr-un far.

- Capitulând la orizont
Se-noadă timpul de trecut,
O lacrimă pe piemont
Sculptează ultimul sărut.

Regresii vagi din viitor
Mă ţin captivă în prezent,
Iar felul meu conservator
De-a dezbrăca un sentiment

De îndoieli, în lipsa ta,
E doar un mod imaginar
În care pot revendica
Un nou destin complementar.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif