Nu lăsa să crească îndoieli între noi, acoperă timpul cu ceva, cu imaginea ta, cu minciuni, cu vise, cu iluzii. Nu lăsa întrebări să crească-ntre noi, îşi face ura cuib şi muscă-ncet, flămând şi crud, până când osul amintirii rămâne gol, pradă vulturilor fără ţintă. Acoperă lumea cu noi, în senin.