O stâncă vreau să fiu, La malul mării... Să-ți umplu sufletul pustiu Cu taina depărtării! Să mă îmbrac în spuma albă Sub mângâierea zării Când valurile poartă-n salbă Plânsul viorii! Cu crestele să ating cerul, Să-nfrunt furtuni, Să simt cum spulberă nisipul... Vântul, în ani! Să vii la mine și să-mi stai, Tu, suflet trist Și împreună să fim rai, Al vieții rost! Ca două stânci ce-s mângâiate De spuma mării, Ne vom simți apropiate... Vom da uitării Clipe cu lacrimi mari udate, Statui iubirii Vom ridica din valuri sparte... Dă frâu visării!
joi, 19 iunie 2025