Să ne bucurăm de toamna noastră! Când fluieră vântul sub cer plumburiu Și frunzele smulge în copaci șuierând, Este semnul că iarna va veni în curând, Cu-ntinderea-i albă, ca un giulgiu pustiu! Cădea-vor din cer fulgi de nea sclipitori Ce vor scrie povești pe veștede ramuri, Și vom avea dimineața iarna pe geamuri, Când geru-și va țese împietritele-i flori. Adu-mi iubito în iarnă aduceri aminte De vremea când ne zâmbeam din priviri Și vom trece prin iarnă depănând amintiri Când copacii visa-vor la vara fierbinte! Dar mai e vreme să ne bucurăm de senin, Deși către cer urcă deja fuioare de fum De-abia este toamnă, e doar toamnă acum, Să ne bucurăm de toamna noastră, din plin!