Să ne îmbrățișăm cu sete

Să ne îmbrățișăm cu sete

A trecut un an și-ncă vor mai trece                            
Clipe mii, ce sigur vor să îți vadă                      
Sufletul, ce îl răsfățam cât zece...                         
Ș-avea trăiri cât apa din cascadă.                     

Am luat cu mine clipe de amor,                       
De o vreme ele se-mbulzesc, oftând,               
Le încurajez, deși-s cuprins de dor                     
Și-mi vin cu rândul, furișate-n gând.               

Te iubesc cu mintea și adevărul,                         
Am nopți urâte, secate de plăceri,                    
Nu demult c-un sărut stârneam fiorul,            
Astăzi prezentul s-a transformat în ieri.          

Nu e plăcută viața-nverșunată,                         
Din gândul bun azi am făcut armură,               
Dintr-o privire dulce, altădată,                           
Ne devoram, ades,... fără cenzură.                     

De azi sper să renunți la însingurare,               
La regăsire să n-avem regrete,                           
Primul pas, o  vorbă de împăcare,                    
Și apoi să ne-mbrățișăm, cu sete.              

Autor: Gabriel Stănciulescu