Stele scapără prin unde Delicate de pe ape, Înălțimea lor pătrunde Cu tăcere să se-adape. Totuși din frânturi de raze Răsar, apei înflorire, Pașii mlădioși de fraze Aspirând înspre iubire. Șoptesc moile cuvinte Salciei ceva în pleată Fără țel și fără minte Gingășia că le-mbată. Pe când ea-n oftări timide Inima în valuri varsă Ușa serii de-a deschide Fremătândă ca mireasă. Se aude-un vânt de vară Din imagini petrecute, Iară tihna împresoară Toate basmele tăcute. Care înfloresc în Lună Înviind porniri cu stele, Toți și toate-s împreună Fără umbrele de rele. Potolirea ninge-n noapte Tinzând liniștea completă Și tot cad în plete șoapte Cerul care le repetă. Iar din legănări de aștri De pe-oglinzi catifelate Clipele din ani albaștri Zboară în imensitate. Victor Bragagiu victorbragagiu.blogspot.com