- În nopțile pustii marea te crede Un curcubeu rămas din veri ploioase În visele cuminți ori prin angoase, Versul aldin povestea ne-o precede Pe marginea cuvintelor ritmate Cu amintiri ce-au învățat să zboare Și clipe reci care cerșesc iertare Pentru metafore alambicate. Pe plaja nostalgiilor secrete, Magnolii înfloresc lângă castele, Petalele se-mbracă-n praf de stele, Când le atârn la gât de dragobete. - Trecutul poartă stranii ambalaje, Fundiţe din mătase satinată, Pereţii gri, tăcuţi, de altădată, Sunt martorii atâtor vernisaje Că pot să trec râzând pe coridoare Când timpul curge molcom prin ferestre, Eu n-am avut, iubire, altă zestre Decât un vers şi-această sărbătoare A dragostei şi-a binecuvântării Mă-ndeamnă, în sfârşit, să am curajul De-a rupe fără milă ambalajul Sub care-am strâns emoţiile mării. Ioan Grigoraș & Liliana Trif