sărut de cireșe amare

mai credeam că zorii cresc din pământ
nu ştiam pe atunci ce-aduce furtuna
un apus roşiatic tresare în vânt
un stigmat de argint este luna

era vara târziu fără să ştim
că nisipul ne arde ochii în zare
îţi luai rămas bun c-un adio sublim
și-un sărut de cireşe amare

frunzele îmi par azi mai înalte
iarba parcă-mi creşte mai aproape de cer
buzele îți erau cireşele coapte
ce au rodit prin copaci efemer