Pe caii noștri, în galop, în tropotit ca de potop, zburam, cu pletele în vânt, încrezători și plini de avânt, iar frică n-aveam strop. Era o bucurie-n noi în ziua-ceea, zi de joi, de parcă-n vechile povești sau pe câmpiile cerești, doar noi eram eroi. În jurul nostru, un décor, sălbatic și necruțător, era de frumusețe plin, și ne părea atât de lin sub cerul făr-un nor. Am alergat, am obosit, curând, pe-o stâncă ne-am oprit și, îndelung, ne-am sărutat ca într-un cânt ce-a fost uitat în spațiul infinit.
joi, 3 iulie 2025