- Să-ţi aminteşti mereu de visul nostru, Că el ne-a dus cu lumea-n antiteză, Urmăm acelaşi ţel, ne-am găsit rostul Când ne-am plimbat de mână pe faleză, Pe marginea de lac unde-ntr-o vară Clepsidrele s-au răsucit în loc Și s-a-nălțat, pe boltă, către seară Steaua polară plină de noroc. Când ne-am trezit, în piață, orologiul Spunea că ne așteaptă de un veac Și a bătut din aripi ca elogiu... Știa bătrânul ceas ce mult te plac? - Voi renunţa, iubite, numai dacă Înalţii munţi vor deveni câmpii, Privighetoarea dac-ar fi să tacă Şi n-au să mai existe poezii Sau de mi-ai cere tu s-aştern uitarea Peste poiana-n care-am fost doar noi, Aş renunţa cu toată frământarea Care-mi întoarce paşii înapoi, Altfel, nici gând, sunt o nesăbuită, Păşesc zâmbind pe sensul interzis, La braţul tău, atât de fericită, Rebeli colocatari ai unui vis.