În arta ta, aș vrea să mă inițiez, adorat infinit, cu toate privirile ațintite către lume, cu picături de extaz, alunecând silențios, în limitatul din mine. În devenirea ta, aș dori să mă inițiez, neasemuit infinit, cu toate arpegiile răsfrânte pe harfe, cu ”germenii” vâltorii răvășind, când și când, un sfielnic supus. În măreția ta, aș vrea să mă inițiez, misterios Infinit, cu povara luminii aruncată către lume, cu toate tonurile de roșu, gri, de verde și albastru amestecate triumfal... în labirintul din mine. Neobosit Infinit, limitatul din mine te admiră!