Am fost proprietatea ta Pe care-ai cumpărat-o dintr-un târg de sclavi. Zadarnic mă certam cu inima Ea sărutări iți da, tu bice îi dădeai. Atât de oarbă-am fost Pe când eram proprietatea ta Încât crezut-am adăpost Un zid de piatră ce mă sufoca. Când m-am trezit, când ochii mi s-au dezlipit Și ușa-am descuiat Atâta aer și lumină-au năvălit Că m-am speriat Și să mă-ntorc, am vrut. O forță nevăzută m-a răpit. Nu mai sunt sclava ta ! Acuma... locuiesc pe-o stea.