Scris cu sânge

- Ţin pumnii strânşi căuş s-adun în ei
Fluiditatea orei care plânge...
Ţi-or fi vorbit de mine flori şi zei,
Poemul scris cu lacrimi şi cu sânge?

Sau noaptea ce-şi prelinge peste geam
Întunecatul păr cu luni impare
Ţi-a spus, cândva, câtă nevoie-aveam
Să vii pe pragul inimii cu soare?

Iubirea mea e-un fel de anotimp
Ce-ţi umezeşte buzele cu rouă,
În versul tău întorcerile-n timp
Despart poteca gândului în două.

- Frământ în palme lut şi lacrimi reci
Să-ţi pot zidi un templu-n Santorini,
Promite-mi că de-acolo n-o să pleci
Şi-n dimineţi vei număra măslinii

Sub care-am înnoptat visând că-n zori,
De vei lăsa ferestrele deschise,
Îţi voi aşterne roua din bujori
Pe coala unor gânduri interzise

Şi-apoi le voi închide-n cartoteci
Să-ţi aminteşti, iubito, când vei plânge,
Sub paşii tăi cuvintele-s poteci
Iar eu le-am scris cu lacrimi şi cu sânge.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

* poezia cu numărul 1000 semnată Liliana Trif & Ioan Grigoraș