Scrisoare pentru maestrul Adrian Păunescu Maestre, îți scriu de pe pământ, Distanța pe noi ne doare, La Bellu, adie câte-un vânt Ce seamănă a chemare. Revine iarna rece-n câmpuri, Omătul pe îndelete, Au trecut multe anotimpuri Și-am strâns fulgii albi, în plete. La noi, nici vorbă de schimbare, E luptă aspră pe buget, În stradă-i iarăși zarvă mare, Revoltă surdă-n desuet. Ce-am semănat, asta am cules, Simțim din plin efectul greu, Când spune zi de zi alesul; Eu vreau urgent guvernul meu. Guvern iscusit, de birocrați, Miniștrii minții sunt “coloși”, Săracii patriei nu-s bogați, O țară plină de zeloși! Mulțimea simplă te regretă, Și-a secat din lacrimi girul, Plecarea-n grabă, discretă, Înoadă de-a pururi firul. Tristețea ne-afundă în noroi, Îți scriu real, deși tardiv, Ne ard copiii la “Timpuri Noi” Jalea-i mare jos la “Colectiv”. Se mișcă totul în reluare, Ne moare soră, lângă frați, Valorile nu au valoare, Dar suntem iarăși democrați. Citim în scrierile tale, Din versuri pare c-ai știut, Se iau decizii personale Și suntem încă la-nceput! Se ceartă lumea pe avere, De respect nu se mai știe, Ne salutăm fără plăcere, Zâmbetul e curtoazie. Pe la noi, puterea a apus, Suntem la masa cu bogați, Gradul de absorție e redus, Europenii-s divizați. Ce mai e nou la înălțime? Ți-e dor de plebiscitul tău? De stadioane arhipline În vremuri tulburi, de “flăcău”? Ați pus cenaclul pe picioare? Sunteți acum poeți destui, Cu un CV Tudor, frați de stare Deschideți scena veacului. Știu, pe Eminescu l-ai iubit! Îngenunchiez!... nu uit că voi Prețuiați, prin versul reunit Credința unui neam de soi. Să apărăm veșnic ce-am avut, Scăpați trudnic de simbrie, Din pâinea mărețului trecut Să nu cedăm nicio felie. Mai ieri ne-a recitat și fiul tău, Ca un demers firesc, cochet, Citim și vom reciti mereu Din slova marelui poet. Autor: Gabriel Stănciulescu
luni, 16 iunie 2025