pe câmpia aridă a sufletului nori negri desenează păsări schimonosite de ură stau spânzurate ferestre închise uneori te zăresc pictând lacrimi abstracte alteori culorile tale se preling ca din nişte răni pe braţele mele sculptate în rugă te regăsesc din ce în ce mai rar troiţele au fost secerate necoapte nesfinţite nesfârşite îmi sunt încă dorurile visurile cu tine umple cerul de ţipete mute plouă străin plouă inutil fără tine nici în această veşnicie nu voi şti cine sunt
sâmbătă, 31 mai 2025