Semne de Toamnă Au căzut frunzele toate Codrii trişti rămas-au goi, Vântul bate zi şi noapte Peste lunci şi peste sate Norii-aducând iarăşi ploi. Cei care-au gătit ogorul Şi sămânţă au semănat, Trag nădejde, în viitorul Când le va aduce sporul Şi-altui an cât mai bogat. Ceru-i trist şi-i mohorât, Soarele nu mai luceşte, Suflă vânt, timpu-i urât Şi parcă-ar ajunge atât, Că sămânţa pusă creşte. Toate se petrec sub legi De Cel Sfânt, orânduite! Dac-ai vrea ca să-nţelegi Taine-ascunse să dezlegi, Pricepi că sunt stabilite. Pân-la ziua de-ndreptare Toate-urmează cursul lor, Când Suprema orientare Privind marea Sa lucrare Va-nsemna, un alt viitor. Când păcatul va fi şters Şi-alte zile-or fi curgând, Lucrurile, în sens invers, Remarcând şi alt revers Se vor fi... desfăşurând. Va fi doar... un anotimp, Peste tot pământul soare, N-or fi ani şi nici un timp Şi nicio-dată-un răstimp Viaţa lumii s-o măsoare. S-au dus anii de veghere, S-a dus timpul încercării, De la nimeni nu s-o cere De-a se supune-n tăcere Altui termen... al probării. Toţi s-or bucura de viaţă C-au scăpat de suferinţi, Trăind dulcea dimineaţă Mântuirea având în faţă, Puşi în rândul celor sfinţi. Numai Domnului rămâne, Ca şi-oglinda-n strălucire, Semnele... de-opresiune Care-n veci nu vor apune, Pentru-a Sa sfântă iubire. Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025