Se-ntorc Cocorii

Se-ntorc Cocorii

Pe cer cu soare dinspre miazăzi
Apar în şir, pe bolta-i de cristal,
În cânturi veseli, ca la carnaval
Cocori ce glăsuiesc, spre-a auzi
Strigându-şi cantecul lor în aval
Că se apropie de locul lor natal.

Ei revin iarăşi în patria lor dragă,
Unde venirea lor aduce bucurie
De peste mări şi ţări cu voioşie;
La noi, natura pare că e-ntreagă,
Cu dimineţi, în cânt de ciocârlie
Spre nori suind duioasa simfonie.

Un farmec dulce liniştit pluteşte
Născând în inimi dorul de-a trăi,
L-atâtea lucruri de-a putea privi
Sub grija scumpă care aminteşte,
Cum păsările-n cânt ne pot grăi
Despre prezenţa dorului de-a fi.

Ne-aduc aminte, că aici l-e ţara
În care cuiburi, îşi pot construi,
C-aici menirea, îşi pot împlini -
Şi înţeleg, când vine primăvara
Că Dumnezeu toate le-orândui
În existenţa lor, să poată dăinui.

Flavius Laurian Duverna