sărutul meu are gust lemnos am trăit în pântecul pădurii mii de ani braţele mi-au devenit ramuri găzduiesc pe ele cuiburi de privighetori şi mi-e dor de tine cel pe care nu îl pot numi mi-am aşternut frunzele peste pământul inimii tale în fiecare toamnă rugându-mă să-ţi fie cald am înflorit ca o nesăbuită în mijlocul iernii să-ţi fie primăvară dacă nu mă recunoşti încă sărută-mi tulpina îţi vei aminti că într-o zi ai uitat lângă trunchiul meu o secure şi ai plecat dar eu am prins rădăcini tot mai adânci în destinul tău **** mi-am făcut cuib între ramurile primăverii să simt răcoarea buzelor pe fiecare mugur când plezneşte în petale multicolore ca artificiile în noaptea dintre ani niciodată nu mă satur s-alerg printre copaci să te inspir până în adâncul pădurii îmi place când m-acoperi cu frunze seara au veșmânt de toamnă dimineața îmbracate-n haine de april mi-atât de cald și de primăvară că gust seva tulpinei tale cu arterele sufletului te trăiesc la tensiune astrală mi-am ascuțit securea pe piatra destinului să-ți cureţe ramul de amurguri n-am plecat departe cât să adun lacrimile dimineții să-ți ude rădăcinile crescute în cuibul meu liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025