Merge plin de regret în lume flori şi frunze îl rănesc. El un singur crez are: iubesc oameni, munţi, ţări, ape. Nimeni nu-l poate vedea tămâia îi mângâie faţa nori îi întunecă fruntea. Plină de păcat este lumea şi el nu are forţă nici să trăiască, îl răneşte zâmbetul fals şi privirea laşă, binecuvântează tot şi cere o pâine pentru mântuirea ultimă a omului...