Când un cal îşi ia inima în ochi şi te priveşte cu ea nechezând e ca şi când tu, cu braţele inimii tale, ai cuprinde un copac, cu tot cu frunze şi vânt. Bucuria unui cal curge în sângele lui, departe de afară, aşa cum emoţiile nu se spun în cuvinte oricui. Dacă vrei să cunoşti iubirea din cal trebuie să-i simţi încordarea şi freamătul început în potcoavă, trebuie să ţii apăsarea din palmă lipită de pulsul dăruirii din el, fără aşteptare de slavă. Caii nu râd, căci râsul le-ar frânge tăcerea iubirii din trupul lor mut. Caii zâmbesc, cu zâmbet pursânge.