Și noi suntem mai singuri decât am fost vreodată!

Și noi suntem mai singuri decât am fost vreodată!
...
S-a-ntors din umbră iarna,
Vremea-i aproape moartă,
Ninge tăcut, sinistru,
Cu primăvara-n poartă!
...
Vremea-i aproape moartă,
Din crematorii ies fuioare lungi de fum,
Moartea-i pretutindeni, în case și pe drum
Și morții sunt mai singuri decât au fost vreodată!
...
Aceasta-i vremea morții, apocalipsa albă,
Zăpada se așterne, un giulgiu fără pată
Acopere toți morții în lumea ce-i bolnavă,
În lumea tot mai dusă, din zi în zi mai moartă
Și noi suntem mai singuri decât am fost vreodată!