Sunt singur în mine pe margini de viaţă, Sunt mult în puţin, sunt suflet în multe, Pustia cernită îmi scrie pe faţă Cu lacrimi, ce n-au pe cine să-nfrunte. Pierdut-am prea multe în vremuri puţine, Pierdut-am iubire, părinţi şi amici, Mă vântur sălbatic prin somn în neşltire Luptând cu durerea şi ani inamici. Primesc prin eteruri coroane şi jerbe Şi timpu-mi se frânge în foşnet de dor, Adun în cuvânte silabe şi verbe Dar nu mai pot plânge, când toate mă dor. Când noaptea nebuna mă ţine-n robie Şi-mi ninge din lună şi stele îmi plouă, Amurgul tomnatic la vis mă îmbie Să sorb pic cu pic din stropii de rouă. Mi-aşez în tăcere izvoare native, Din vocile zării îmi fabric puteri, Ca-n ziua de mâine să pun explozive Să fugă durerea în noi învieri. 30.06.2019