Aroma ta de ciocolată amăruie Și pielea netedă și arămie Sunt amintiri ce-mi vin în vis târziu, în noapte Pe care le găsesc mereu, sub pleoape Și-s încă vii în mine, degeaba le alung Căci dimineața sunt în ceașca de cafea. Și nu ți-aş spune nici acum, de n-ar durea Când, dezmierdându-te c-un gest prelung, Tu îmi șoptești :"vezi cum te-mbraci ! să nu răcești"...