i (dumnezeu știe pe unde intră) mă ascund sub canapea și mă cred cerul înstelat al vecinei de la demisol singurătatea nu știe asta pășește silențios pe tocuri cui până la mine în suflet mă vrea mă iubește mă cere de bărbat singurătatea mea e blondă sau poate e numai vopsită oricum nu-i spun nimic fiindcă ea mi-a promis totul doar adorm mângâind-o pe creștet știu că mă va ucide în somn dar deja am iertat-o