Soarele apune

Soarele apune

E cerul sângeriu, cuprins de neuitare
când soarele apune în marea cugetare,
se-nchid cuvinte-n minte, încetinesc cumva,
lucirea caldei zile din noapte-a decupa.

Încetinesc cuvinte, pe muchie de nori,
e seară peste dealuri,
din nou, de-atâtea ori,
în timp ce parcă vântul prin sălcii rătăceşte,
răceala nopţii cade pe ziua ce-o striveşte.