Soarelui

SOARELUI

Te întreb pe tine soare,
de eşti cald şi-n depărtare,
căci de-aici aşa se pare.

Te aşteptăm cu nerăbdare,
totul creşte-n a ta zare,
de la om până la floare.

Când vii şi c-o scurtă ploaie,
totu-n cale se-nvioaie,
belşugul curge-n-şiroaie.

Străluceşti şi dogoreşti,
doar atuncea când doreşti,
iar de nu în ceaţă eşti.

Ne duci noaptea la culcare,
fără nici o amânare;
dar, de noi, îţi place oare ?

Alexandrina Spânu - SPERANȚE