Clipesc uimite albele amiezi Când timpul bate-n geamul dinspre soare Cu berze pregătite de plecare, Și-și picură carminul prin livezi. La sânul verii parcă-i mai răcoare Când zarea se umbrește cu cirezi, Și-amurgul pune stele și diezi În tril albastru de privighetoare. Dar drumul către coacere, gustar, Este un timp al împlinirii-n sine, Nu filă fâlfâind în calendar. Și, cu uimirea năvălind în mine, Îmi pun dorința vie pe altar: Mă împlinește-n timpul Tău, Divine! Vulcan, 24 august 2015
sâmbătă, 5 iulie 2025