(Dedicată fostei mele soţii) Am strâns sonete multe-n inimioară Şi toamna a sosit pe nesimţite. Mai am poeme multe nerostite Dorite-a fi cântate la vioară. Mi-aduc aminte cum a fost odată De ziua ta, în prag mă aşteptai Mă luai în braţe şi mă sărutai Şi dragostea din noi era curată. De-atunci trecură ani şi ani la rând Dar ce păcat căci, nu-i ca altădată Rămas-am doar cu amintiri în gând... O, de-aş muri... să mor - să mor odată Şi să-ţi rostesc în versuri ultim rând Căci, am iubit şi eu... o minunată fată. 28.10.2015