Pe frunza înfăşată-n verde viu Lumina a luat în greutate, Şi-atinsă de priviri dezmănuşate Sfioasă se încinge-n rubiniu. Din tolba de culori înmiresmate Curg curcubeie pe un vechi crochiu Dând vieţii un tablou sonor, zglobiu, Tablou de sentimente înrămate. Sorbind avid frumosul din privire, Cu primăvara-n ochi renasc şi eu Trăindu-mi bucuria cu uimire Şi, împrimăvărat în duhul meu, Aduc ofrandă flori de mulţumire Părintelui vieţii, Dumnezeu. Simion Felix Marțian