În zborul meu, am aripi de cuvinte Născute din iubire prin descânt Și strălucind ca primul jurământ Pe care-aș vrea să mi-l aduc aminte. E-atât de vechi, încât din amintire Nu pot să-l deslușesc, nu pot să-i știu Cuvintele, nici cui am vrut să-i fiu Acel ce i se-nchină din iubire. Ce-mi amintesc, e doar privirea ei Și vocea, și parfumul de demult, Ce se-mpletea cu-aromele de tei. O-aud și azi și-mi place s-o ascult Așa cum îmi plăcea în anii-acei Când în cuvinte nu credeam preamult.
sâmbătă, 31 mai 2025