SONETUL TOAMNELOR TÂRZII

SONETUL TOAMNELOR TÂRZII

Sonetul toamnelor târzii
Cu parcuri pline de rugină
Şi frunze duse, fără vină,
De vânt pe-aleile pustii,

L-am scris cu buzele lipite
De chipul tău ce-l port la piept.
E frig şi încă te aştept
Să vii din zări nebănuite.

Atâtea clipe irosite,
Atâtea calpe bucurii,
Numai destine contopite

Ce-mi fac din orice noapte zi,
Un vis ce veşnic îmi promite
Iubirea când vei reveni.