timpul se revarsă netulburat pe efemera scenă artiştii îşi strigă rolurile mereu tragicomice călcându-se în picioare fiecare dorindu-şi un loc în faţă unii crezându-se mai actori decât alţii la final se trage cortina şi vântul stinge reflectoarele punând în loc de epilog o linişte apăsătoare în nemărginita sală cu un singur stal mereu ocupat de acelaşi spectator aplauzele sunt mute